Your address will show here +12 34 56 78

Alumni EUROAVIA București

Senior Safety Expert la EUROCONTROL
Radu Cioponea
Fondator EUROAVIA București
    "Era primavara târziu, dacă îmi amintesc bine, și urma să participăm la primul nostru Fly-In ca membri plini. Deși în mod normal procedura de acces dura maxim un an, noi a trebuit să așteptăm mai mult și să ne batem mai mult, pentru că unii dintre membrii vechi nu vedeau cu ochi buni o organizație din Europa de Est, care abia aveau bani să mănânce, despre care probabil credeau că abia coborâseră din copaci și dormeau în vizuini. În retrospectivă, nu pot să-i condamn prea tare, pentru că o asociație cu membri care nu se pot susține riscă să nu trăiască mult. Din fericire pentru noi, la vremea respectivă asociația de la Sup’Aero Toulouse era bogată și puternică și de vreo două ori au plătit ei pentru noi taxa de participare. Ce interes aveau? Păi să nu mai fie EUROAVIA dominată de nemți și olandezi și să încline balanța puțin mai mult spre latini. Dar divagăm.
    
    Deci acest Fly-In (și dacă-mi aduc aminte și alegeri), urma să se desfășoare la Dresda, cu încă 2 zile apoi la Berlin, la ILA. Participarea la Dresda a fost cu succes, inclusiv pentru prezentarea noastră pe care am adus-o pe o discheta 3.5” (un premiu pentru cine știe ce e aia), dischetă care a fost complet ștearsă la plecare, când am trecut prin securitate și scannerele care la vremea respectivă voalau și filmele foto (încă un premiu pentru cine găsește un film foto nou). Dar noi nu știam asta și am constatat abia la Dresda, așa că a trebuit să refacem rapid prezentarea, după ce o zi întreagă am căutat un PC care la acea vreme erau la fel de ușor de găsit precum o mască de față în ziua de azi.
    În fine, plecăm la Berlin, unde în ziua în care eu și Ovidiu, colegul care ma însoțise, urma
să revenim la București. La ILA, ca la orice târg aviatic, am avut ocazia să ne plimbăm printre avioane, să interacționăm și în final ajungem aproape de un F16. Anul fiind 1992, acestea erau practic necunoscute în Estul Europei, în afară de faptul că era unul dintre avioanele de baza NATO, organizație la care noi nu aspiram să ne apropiem în vreun viitor previzibil (a durat încă vreo 12 ani până am devenit membri). Avionul nu era accesibil, putea fi doar privit din spatele unui cordon, și cu un pilot, tipul Top Gun, care stătea flegmatic și privea în zare prin ochelarii lui Ray Ban pe care evident toți îi visam, și pe care abia îi văzusem pentru prima oară într-o vitrină la Bucuresti. Preț: 100 USD. Banii mei lunari, ca student de anul IV (făceam cinci ani pe atunci): cam 50 USD. 

    Revenind. Ne apropiem de Tom Cruise, îi dăm ’’bună ziua’’ și îl intrebăm dacă avionul e de atac la sol sau interceptor. Pilotul nu ne privește. Răspunde că interceptor. Apoi îl întrebăm dacă rachetele AMRAAM care erau acrosate de aripi sunt reale. Pilotul înghite în sec. Ne zice că nu (doh! evident că nu pune nimeni rachete live într-o expoziție, dar trebuia să ne băgăm și noi în seamă). Apoi îl întrebăm de Sidewinder, dacă nu-s mai bune. Pilotul se apropie de noi. Continuăm. Dar are și PAVEWAY? Că am vrea să le vedem. Pilotul își ridică ochelarii pe frunte. Și laser pod de ce are dacă e interceptor? Pilotul iese din spatele cordonului. Zice, ia veniti voi încoace, de unde sunteți? Noi zicem, din România. Pilotul încearcă un infarct (războiul rece se terminase doar de 2 ani, nu mai eram noi inamici, dar nici tocmai aliați nu eram). Din România? Da, din România. Și cum știți voi de toate astea? La care noi
răspundem, absolut candid și natural, a, păi avem un simulator la facultate. Pilotul își pierde graiul. Mai face un infarct. Transpiră abundent. Zâmbește stingherit (noi am crezut că vrea să ne muște). Și zice: cum, simulator? Noi și mai convingători, confirmăm: da, simulator, tot timpul ne antrenăm pe el. Pilotul probabil își vede toată viața prin fața ochilor, se gândește să își schimbe convingerile politice că a fost mințit toată viața că au cea mai puternică armată din lume, dacă doi amărâți din România cunosc arma lui de bază și se joacă pe simulator, ce șanse au ei? Și ne zice jovial: păi veniți, băieți, hai să vă suiți în el atunci, dacă-l știți așa bine. Și uite așa, antrenamentul nostru de F16 de la facultate ne-a ajutat să dialogăm cu un pilot militar american și să ne așezăm într-un F16 real. Prin asta vreau să subliniez importanța școlii și a utilizării tuturor mijloacelor. Nimic nu e inutil și niciodată nu vom ști când ceva aparent inutil devine util.

    A, ce simulator? Pai aveam o rețea de PC-uri. Fără hard disc, cu monitoare de 13”, monocrom, cu 1MB de RAM. Nu, nu e greșeală. 1MB. A, înțeleg nelămurirea voastră. Se făcuse un upgrade de la 640kB, investise facultatea, sigur că era mult. Da, aveam și mouse. Îl luam pe semnătură, de fiecare dată, aveam șase bucăți pentru 13 PC-uri. Simulatorul? Un progrămel pe nume RETAL. Surprinzător de bun pentru vremea aceea. Jucat pe tastatură. Probabil dacă-i spuneam pilotului exact ce “simulator” aveam noi, ne trăgea în țeapă în tubul Pitot al avionului. Nu i-am spus.
Acesta este unul dintre multele episoade unde EUROAVIA ne-a permis să întâlnim aviația reală, să vedem lumea, să înțelegem cu ce se mănâncă aviația și să ne dea curaj pentru a învăța și pentru a ne urma o carieră." 

Ciprian Dumitrache
Membru Executiv
    "Prima poză este de la Rocket Workshop 2008, primul eveniment EUROAVIA la care am participat.
De fapt, m-am înscris în asociație datorită acestui eveniment. În iarna lui 2007/2008 l-am cunoscut pe Iulian Juhasz la un eveniment de prezentare al asociației. Iulian ne-a povestit atunci despre un concurs la care membrii asociației vor construi rachetomodele.
Pentru mine, era o perioadă dificilă din punct de vedere al motivației: începusem anul 2 și eram dezamăgit de felul în care funcționau lucrurile în facultate. Alesesem să vin la Facultatea de Inginerie Aerospațială fiind interesat în mod special de domeniul spațial, dar descoperisem că, de fapt, facultatea era una de aeronave exclusiv (domeniu care nu mă interesa în mod deosebit). Eu construiam încă din copilărie rachetomodele. Mai mult, experimentam cu motoare de construcție proprie pe care le testam în zbor (așa numitele R-Candy). EUROAVIA mi-a oferit la acea vreme șansa să îmi cultiv pasiunea pentru domeniul spațial în afara cursurilor de la facultate, dar fără să trebuiască să părăsesc complet această comunitate. În acea perioadă, am cunoscut mulți oameni care împărtășeau această pasiune și am legat relații care au rezistat chiar și după ce am terminat facultatea.

    A doua poză este de la Rocket Workshop 2011 (ROWO 2011). În anul universitar 2010/2011, devenisem membru executiv în cadrul asociației. Mandatul meu a avut un singur obiectiv: re-lansarea evenimentului ROWO după câțiva ani de absență!  Cred că ROWO 2011 a fost cel mai ambițios eveniment EUROAVIA de la acel moment. 
Pentru prima dată, studenții nu trebuiau doar să construiascăși să testeze un rachetomodel. Partea experimentală trebuia suplimentată cu o parte de calcule/simulări de dinamica zborului rachetei. Fiecare echipă a trebuit să scrie un program care să rezolve ecuațiile diferențiale de mișcare ale rachetei pe traiectorie, astfel încât să prezică altitudinea la care va ajunge racheta (o parte seminificativă din punctajul de la acel eveniment era acordat în funcție de cât de aproape ajungeau în ziua lansărilor de altitudinea prezisă). O altă premieră: a fost primul an în care rachetele au fost făcute în 2 trepte. Deși lansările propriu-zise nu au avut succesul de la alte ediții, acest eveniment a pregătit scena pentru următorii ani. Pentru mine, cel mai mare câștig a fost că am reușit să-i dăm un caracter academic acelui eveniment (prin includerea unor calcule și simulări în construcția rachetelor). Pe termen lung, cea mai mare realizare a fost faptul că am reușit să generăm o continuitate care durează până în ziua de astăzi! Spre exemplu, atunci am reușit să îl aducem în asociație pe Gabriel Perșinaru (pe vremea aceea, student în anul întâi), cel care a ajutat în organizarea viitoarelor evenimentelor de tip ROWO.

    Pentru mine, ROWO 2011 ocupă un loc special, fiindcă a fost ultimul eveniment EUROAVIA la care am participat. La doar două luni după ce a fost făcută această poză, am plecat la studii în SUA..."
Alături de colegii mei de echipă la Rocket Workshop 2008 pe aerodromul de la Clinceni, ziua lansării rachetomodelelor.  
Alături de colegii mei din Local Board în ziua decernării premiilor pentru participanții de la ROWO2011
Radu Mihalache
Fost membru al Comitetului de Conducere
“Activitatea și experiența din EUROAVIA a fost complementară cu activitatea din cadrul facultății, iar acest lucru mi-a permis să mă dezvolt profesional și personal, să imi fac prieteni și să mă distrez și mai mult.
 A fost extraordinar că am avut șansa să particip la evenimente precum RoWo sau Air Cargo Challenge și să pot transpune cunoștințele teoretice în lucruri practice. Acest tip de evenimente mi-a reconfirmat că a fi inginer de aviație este cool și că nu mă voi plictisi niciodată practicând această profesie.
Din punctul meu de vedere, orice student al Facultății de Inginerie Aerospațială ar trebui să se înscrie în EUROAVIA. Prin EUROAVIA am avut foarte multe amintiri frumoase și, cu siguranță, cei mai buni prieteni din facultate. Mă bucur să văd modul în care a evoluat asociația în ultimii ani și sunt mândru că am făcut parte din EUROAVIA.”
Iulian-Emil Juhasz
Fost Președinte EUROAVIA București
       “Prin activitatea mea în EUROAVIA m-am întâlnit pentru prima dată cu noțiuni precum responsabilitate și ce înseamnă să îți asumi o decizie, indiferent de rezultatul ei. Am aflat cât de importantă este o echipă, indiferent că e vorba de conducerea asociației, de organizarea unui eveniment sau de participarea la un concurs internațional. Am învățat că, chiar dacă un lucru bine făcut e cel pe care îl faci cu mâna ta, uneori nu poți să le faci pe toate și că niciodată, indiferent cât de bun sau de dedicat ai fi, nu vei reuși să mulțumești pe toată lumea.
       Prin EUROAVIA am văzut că facultatea nu este doar despre cursuri și examene, că se poate învăța și în alte moduri decât stând în bancă și că uneori mai trebuie să ne și distrăm. În EUROAVIA am învățat ce este networking-ul și cum te poate ajuta acesta în activitățile tale ulterioare și mai ales în viața profesională și că se pot păstra legături puternice chiar și cu persoane pe care nu le-ai văzut “live” de mulți ani.
Poate cel mai important, am văzut că în momentul în care faci ceva cu pasiune poți să depășești orice obstacole, nu mai simți foame, sete, oboseală și orice pare posibil.”